Cronicile unui carciumar(II)

M-am gandit sa continui cronicile povestind o zi din viata mea. Partea a doua a trilogiei Lord of the drinks: The two betzivans. Odata(a cata oara…doamne ?) m-am trezit dimineata dupa o bine meritata betie crunta. Primul lucru pe care il fac, aici vreau sa fiu scuzat de doamnele simandicoase consta in aplicarea unei vome ( de fiecare data cu nuante diferite) in WC si pe capacul lui bineinteles.Dupa cateva reprize de borat, imi misc piciorele catre bucatarie sa imi fac o cafea. In timp ce astept sa se fiarba apa , mama imi torna replici de genu :’ nenorocitule iar puti a bautura si a tigari’, ‘unde ai fost aseara?. Iar eu cu capul greu si cu o respiratie de carciuma, ii pasez un raspuns afirmativ. Dupa ce scap de sporovaielile mamei ( tata tace, stie el de ce ) imi prepar mult iubita cafea. Torn lichidul intr-o cana, care va fi adaugata la colectia mea in camera de cani nespalate si pline de chistoace. Imi tarai slapii de un fel si deschid usa la camera. Un iz de alcool si de tutun imi razbate in fata. Da m-am obisnuit. Ma asez confortabil la birou, dau la o parte ciorapii jegosi de pe tastatura, arunc pe geam pungile de chipsuri si prezervativele nefolosite. Observ ca afara e o zi frumoasa, asa ca ma ridic in spasme si trag draperia ( ‘ sa fie intuneric’ si intuneric s-a facut ), dar nu inainte de a imi scoate o tigara din pachetul mototolit de aseara. Partea cea mai grea consta in gasirea unei brichete, intodeauna am avut o frica de a ma intoarce in bucatarie pentru a lua bricheta de pe masa. Ca stiu ce ma asteapta. Dar ma risc si imi pregatesc sufletul mahmurit pentru repriza a doua de replici inutile. Scap si de data asta de inamic, si ma intorc in camera ca un soldat cu obuzul vajaindu-i in urechi. Imi aprind tigara, sorb din cafea si ma las pe spate prada gandurilor privind nemurirea sufletului. Scutur scrumul in farfuria unde au fost niste cereale ( acum e plina de muci, flegme, scrum) si ma gandesc la viitorul meu, incerc sa caut niste raspunsuri. Oare ma asteapta: 8 ore munca, aceasi nevasta, copii enervanti, batranete roasa de boala( cancer la plaman si ficatul cat Casa Poporului), moartea. Derutant si redudant in acelasi timp. Ma duc sa ma culc…

P.S GHICITI CARE E AL DOILEA BETZIVAN )

Sex Pistol vs Blaxxy Girls

Intr-o zi insorita cu ploaie, butonam televizorul(ca telecomanda s-a stricat) pe progamele de muzica (vh1 u mtv) si in timp ce incercam sa gasesc ceva mai agreabil, pe vh1 apare videoclipul piesei God save the queen by Sex Pistols. Ma asez confortabil pe canapea, aprind o tigara, desfac berea si ma desfat cu taticii punkului. Se termina melodia si imi misc oasele rablagite pana la butoane (a draq de baterii chinezesti) si schimb progamul cu un pesimism caracteristic acestui gen de situatie. AdiCA CA o paranteza, pe canalele romanesti de muzica, numai muzica nu gasesti, numai tzatze, r&shit si melodii care raman in inima noastra(vorba compozitorului) o durata de timp echivalenta cu ejacularea. Produc placere temporara dupa aia cauti alta curva muzicala. In fine, sa revenim la subiect: in timp ce stateam cocosat incercand sa comutez pe alte posturi, degetul mi-se opreste din curiozitate pe U. Si ghici de cine de dau: de Blaxxy Girls. Un teren de skate pe fundal niste pereti cu graffiti, niste emochizi care se dadeau cu bmx si erau tru bineinteles si cateva dudui care cantau o piesa in engleza. Cu gandul evident sau mai bine zis cu un ochi la Sex Pistols si unu la Blaxxy Girls pe creier mi-sa infiripat intrebarea: unde e muzica de alta data, unde e muzica care schimba mentalitatea , stilul de viata, vestimentatia. Sincer sa fiu nu am nimic cu duducile respective, am dat doar un exemplu si ma gandesc ce mai semnifica muzica de calitate: cacaturi comerciale scoase pe banda rulanta de vedete iesite peste noapte, ajunse pe scena muzicala doar cu imaginea si cu materia cenusie muzicala in cantitati infime sau chiar invizibile. Oare de ce ne rasuna in cap Smells like teen spirit, I want to break free, My way si buzele fredoneaza balade vechi. Se facea atunci muzica mai buna sau se punea mai mult suflet ?. In ziua de azi, mare parte din muzica graviteaza in jurul electronicului. Si de ce merita Blaxxy Girls sa apara pe un post?. Deoarece un manelist dentist care pune proteze second hand le promoveaza? De ce nu vad pe U? : Pistol cu capse, Manifest, Recycle Bin, E.M.I.L , ZOB si lista poate continua. Din pacate muzica de calitate nu este promovata, in special punkul romanesc. U, MTV, Music Channel isi merita titulatura de canale.

Teoria constipatiei

De ceva vreme, mass-media este sufocata de teorii privind conspiratia mondiala. Carti, filme, documentare au avut rolul de a lumina mintea cetateanului de rand privind manipularea pe care o exercita anumite organizatii, grupuri politice sau chiar insusi sistemul. Totusi aceasta problema nu face parte din sfera noutatii, ea fiind dezbatuta inca de la inceputul inceputurilor, intoarsa pe mai multe fete, nimic fiind relevat pana la urma. De-a lungul timpului, oameni de geniu proaspat iesiti din randurile prostimii, au incercat sa dezlege firele incurcate si practic sa rezolve un puzzle cu un numar infinit de piese. In genere, toti ne pierdem in acest labirint, incercand sa prindem firul Ariadnei pentru a distruge Minotaurul. Dar labirintul este prea incurcat si firul care ar trebui sa ne ajute este inexistent, asa ca ne multumim cu imaginea fantasmagorica a insulei, plutind pe oceanul vast al necunoasterii. Teoria conspiratiei nu ne afecteaza intr-o asa masura incat sa descoperim omul din spatele cortinei, cei sau cel care trage atele, manevrandu-ne ca pe niste papusi de portelan. Ne multumim cu ce ni-se da, nescransind din dinti decat atunci cand spiritul de revolta si nemultumire ne acapareaza viata plictisioare numita si viata cotidiana. Atunci o flacara de constiinta se aprinde si care are rolul de a lumina pestera in care am fost aruncati de asa zisi conspiratori. Dar din pacate flacara se stinge repede si orbecaim prin intuneric ca niste neatherthali. Nivelul de sub-educatie cu care suntem serviti in scoli, frumos decorat la suprafata cu ideologii invechite , condimentat cu doctrina comunista servit pe un platou ruginit. Mass-media este si ea un instrument de manipulare, majoritatea oamenilor avand un nivel deficitar de ratiune si discernamant mai fiind numiti si in limbajul popular: prostimea. Prostimea reprezinta acel procent majoritar al populatiei, lipsit de o educatie corespunzatoare aliniata cerintelor secolului 21, cu cipuri indoctrinaro-comuniste implantate in creier si conduita de carciuma. Emisiunile de o crunta prostie si inutilitate prezentate pe posturile de maxima audienta( Kanal D, OTV, Prima etc. )semnifica centrului universului lor, iar un meci dintre Steaua si Dinamo o bucurie echivalenta cu sarbatorirea Craciunului. Religia a fost si inca mai ramane un instrument eficient de controlare a maselor, ea intrand in categoria grea a elementelor conspirative. De la incepul veacurilor, capetele ne sunt impuiate de catre propovaitori a bunei morale, de zei si zeite ce au menirea de a ne pune mana in cap sau arunca in flacarile Gheenei. Atentia fiindu-ne indreptata catre o viata cuviincioasa si dreapta in timp ce asa zisi “profeti” traiesc o viata total opusa celei care o predica cu atata patos si exces de zel dus la limita imposilului. Consider ca Isus a fost un om revoltat, care a incercat sa impuna o ratiune oamenilor insuflandu-le in acelasi timp si iubirea pentru tot ce ii inconjoara, amenintand in acelasi timp si autoritatea fariseilor care au constientizat la timp pericolul si l-au inlaturat supunandul la cazne neimaginabile. Imaginea hiperbolizata a vietii si mortii lui Isus ce ne este prezentata in Biblie are efect placebo, o caracteristica a firii omenestii fiind crearea de sperante iluzorii, o Morgan le Fay ce ne hraneste sufletul salbaticit. In opinia unora religia a fost folosita de catre cei care au incercat sa traga foloase de pe urma ei, elaborand doctrinele religioase intr-un mod ce are ca scop controlarea maselor. Exemplu: Inchizitia. Lista instrumentelor de manipulare poate continua, totusi am dorit sa enumar doar doua elemente principale axandu-ma pe religie. Avantajele si dezavantajele invatamantului romanesc urmand sa fie prezentate in viitorul apropiat. Ca o concluzie doresc sa inchei cu un citat de Leo Longanezi: ” Nu libertatea lipseste, ci oamenii liberi”.

Impresii (I)

Pe ulita prafuita isi taraie alene picioarele, preotul Constantin Dumitru. Merge cu capul plecat si isi gadila pieptul dezgolit cu barba sarmoasa. Il mai ridica din cand in cand sa nu isi incurce parul alb ca cerul verii, in crengile pomilor atarnati deasupra gardurilor roase de molima ploilor, a iernii si a timpulu. Isi mai roteste ochii caprui, dar stinsi, scrutand zarea, fiind partas la metamorfozarea temporara suferita de sat in urma venirii toamnei. Se aude doar troznetul frunzelor ruginite ca ochii lu nea Dumitru cum ii zic satenii, calca lent dar masurat parca nevrand sa perturbeze linistea aceste duminici. Un vant imperceptibil sopteste merilor batrani facandu-i sa isi lepede vesmantul pe pamantul rece. In timp ce se joaca cu patura care acopera pamantul gri, isi plimba plictisit degetele pe mataniile din buzunar. ” Azi nu mai vine nimeni la biserica, sunt toti bolnavi” cugeta preotul in timp ce face recensamantul satului in care a skujit tagma preoteasca vreme de patruzeci si noua de ani. Sase batrani. Atat a mai ramas din prospera comuna, plina de curti imbelsugate de roadele pamantuluim invaluite in dulcea muzica ce rascolea tinerile inimi.

Ostenit de atata urcus, nea Dumitru se opreste, rasufla de cateva ori si ridicandu-si privirea la biserica ce ii apare ca un templu sacru al nasterii, iubirii si mortii. O instanta judecatoreasca in care insusi D-zeu este martor la geneza fiintei omenesti si a intoarcerii acesteia in tarana. O biserica veche, din lemn putrezit, construita de strabunicul lui ” Un om voinic, bun la suflet si cu frica lu’ Dumnezeu” si-l aminteste preotul pe stramosul in timp ce admira ulucile care zac in iarba si poarta care scartaie la fiecare intrare a vreunui credincios. Urcand cei cativa pasi care i-au mai ramas pana in curtea bisericii, preotul observa ca e poarta e larg deschisa.”S-au sculat mortii de atata plictiseala si tristete’ isi zice in sinea sa, mirosind aerul de melancolie si nepasarea care pluteste in jurul mormintelor. Privind mai atent curtea interioara, plina ochi de cruci de lemn, preotului ii trece un fior de gheata prin suflet care ii strecoara moartea in suflet. Vrand sa scape de naluca, batranul se intoarce si isi cauta ca punct de sprijin o ramasita de gard facut din acelasi lemn ca si crucile. Isi odihneste privirea pe dungile subtiri ale norilor. Ca niste sprancene sub care vegheaza soarele, rege deasupra padurii aurii. Sub aceasta mustata blonda, florile tarzii isi imprastie ultimele petale facand pamantul sa stranute.

Batranul preot nu vede pana acolo, dar simte rasuflarea de gheata a dumbravei intunecate si care ii inconjoara trupul invelit in haine de panza. Poate sa miroasa vantul care ii mangaie obrajii zbarciti ca o stafida si aude murmurul copacilor.

In timp ce isi tine chipul in podul palmei, un sunet ii strabate prin urechi. E tropaitul cailor, vaitaturile bocitoarelor, chiuiturile flacailor infierbantati de rachiul luat pe datorie de la conu Alecu. ” A murit si ala spala-iar D-zeu pacatele cum a spalat el pantecele feciorilor” isi aminteste C-tin, izgonindu-si o musca de pe maneca peticita a camasii sale. Un val de caldura ii strapunge inima. E acelasi val pe care l-a simtit in acea molatica zi de vara, cand statea rezemat de un nuc batran, langa el fiind Maria Trandafiru oferindu-i din dulceata celei mai pretioase flori. Plin de emotie, cu degetele tremurande scarmana pamantul, mirosul de iarba proaspata, iar nucul batran il apara de zambetul soarelui stanjenitor. O picatura de ploaie, coboara din inaltul vazduh pe o frunza plapanda, despartindu-se de ramura. Mai departe lacrima cerului se prelinge pe obrazul batut de vant, amestecandu-se cu roua nostalgiei izvorata din amaruile amintiri ale batranului preot C-tin Dumitru.

- o sa inceapa ploaia!
- Da, raspunde preotul cu ochii impaienjeniti, sculat la realitate de doctorul satului Virgil. Proorocirea doctorului se adevereste, o ploaie zgomotoasa loveste pamantul ca bataile unei tobe… va urma

Elogiu

O camera de subsol mica cat o bucatarie, acoperea cele doua suflete lipite. Un mieunat de pisica strapungea intunericului noptii spargand linistea lipicioasa ce era captiva in cubul de mizerie. Nimeni si nimic nu se misca, in afara de sobolanii ce misunau printre labirinturile cladirii de un etaj. Mama si fiica impartaseau prin tacere scanteile de pe linia de tramvai, farurile rare ale automobilelor si vibratia zabrelelor de la fereastra produsa de bastonul unui politist. La atat se rezuma lumea lor. In unele nopti fiind moarta de foame, mama racaia tencuiala de pe pereti. Degetele cicatrizate zgariau mucegaiul alb, lipindui-se pe mana. In unele zile isi trimitea fiica sa cerseasca in oras. Orasul nu le oferea nimic. Decat raceala asfaltului si mirosul de benzina. Cand ajungem la o varsta mama numai conteaza, devine o piesa de mobilier iar mai tarziu regretam. Plangem si uitam. Mama fiind paralizata, statea cateodata pe scaun cu fereastra deasupra capului si radea prosteste la evenimentele ce aveau loc pe strada. Cand era iarna si geamul era acoperit de un strat gros de zapada amestecat cu noroi, isi intorcea scaunul si isi pironea privirea pe patul insensibil din coltul camerei. Mirosul de placinta calda de afara ii trezea in suflet vechea amintire a bunicii. Ca o poza veche si roasa de moliile timpului pierdut, ce zace intr-un pod umed.

Bunicul a murit cu ea in brate. Statea in pat de cinci ani cu picioarele amputate. Nu isi aduce aminte multe, doar bunica corpolenta ce venea cu farfuria de sarbatoare plina ochi cu placinte, de cateva ori pe saptamana sa aiba grija de bunic. Era in bratele lui si o strangea in brate ca si cum ar fi fost timpul metamorfozat in fiinta umana, incercand sa se agate de ultimul lucru viu, un sentiment deluzoriu ce i se cuibarea in sufletul singuratic. Ea in schimb nu suporta mirosul de transpiratie si urina. In par simtea respiratia de tutun. Bunicul nu s-a lasat de fumat nici dupa ce a aflat de boala. Nu ii mai pasa, anotimpurile treaceau pe langa el ca o amintire nostalgica si trista ce iti lasa inima uscata si cruda.

Conteaza cum o cheama pe mama, fiica sau bunic ?. Sau cum au ajuns in aceasta situatia. Conteaza mana ireversibila sau iubirea muta a mamei?. Sau ispasirea pedepsei impusa de destinul rece intr-o celula a suferintei zavorata definitiv de lacatul nemilos al mortii

Simplul univers

Plutind deasupra
Pasari de alabastru
Valuri linistitoare
Visand la maluri
Sub orbul soare
Salciile se lupta cu copacii
Cei din urma castiga
Bestiile!!
Un lac
O piatra uda
Un batran copac
O barca plutind
O vasla strapunge
Un poet visand
Valurile nu simt
Deasupra infrantelor salcii
Muntii de argint

Pentru fanii mei

Am decis sa infectez blogul cu o manea compusa de mine, in speranta de a ma face remarcat de greii muzicii rommanesti. Aceasta manea este pt. nashu mare , nashu mic, nashu mijlociu, cumnatu din partea matusii, pentru State , pentru toti smecherii din Romania si nu in ultimul rand pentru Florin Parizer, Sorinel “Pustiul” , Adrian Carne de Vita si pentru toti fanii mei inchisi la culoare si in puscarie.

Sunt baiat sukar sukar
Paduchii de pe mine sar
Iar cand eu vorbeste
Aerul se imputzeshte
Am lovele si parai
Casa mea miroase a balega de cai
Am lant de fier pana in fundul burtii
Si ma cac in fundul curtii
Hainele mele nu le are nimenea
Decat Oboru” si Europa
La gagici intru pe felie
Alea cu mustata si chelie
Si cand ies din palat
In lastunul meu tunat
Toate fetele intoarce capu
ca eu sunt urat ca dracu
Cu radioul cel furat
Bag maneaua de cacat
Sa se auda pan’ la State
care e la ‘facultate’
Sunt bazat si sunt un zeu
Cu dolarii meu de un leu
Fetele pe spate cade
Cand eu in nas ma rade
Sunt gigolo italiano
Si spal vecee la Milano
Copii mei toata lumea sa ii vada
Cum cerseste pe strada
Si imi aduce milioane
Sa le bag in telefoane
La toti bag frica
Am mintea cat o furnica
Eu sunt forta cu maneaua
Pe stadion strig”Forza Steaua’
Am cablu de la Digi
Si il votez pe Gigi

Inca o dovada...

Inca o dovada a prostiei omenesti pe care o puteti gasi pe HI5 . Sub acest site s-a comprimat o mare parte a cretinitatii , ca razele soarelui atintite intr-o lupa. Diferiti pulifrici care nu au pus in viata lor mana pe o carte, posteaza poze in care sunt prezentati intr-o ipostaza sexy. Comenturile sunt facute bineinteles de catre niste duduci virgine care au cate un orgasm inainte de incarcarea vreunei poze incitante. Noroc ca au si poze cu cainii lor, care in mod evident poseda o inteligenta superioara. Numele de HI5 (HUMAN IQ 5) are o sonoritate publica in randul adolescentilor si chiar a oamenilor maturi si popularitatea lui a crescut odata cu frumusetea dionisica ce a acaparat chipurile feti-frumosilor. Astazi am avut indiscutabila placere sa imi fac un profil de HI5, in scopul de a imi promova blogul. Curiozitatea m-a cuprins intr-o asa masura incat am decis sa ma uit si pe celelalte profiluri. Stupoare. HI5 nu isi pierde (chiar castiga) numele de lagar al prostiei. Cuvinte ca sukar, smecheras, versat si versace vor sa exprime o profunzime in gandire si o inteligenta cu mult superioara nivelului mediu. Este evident faptul ca in ziua de azi accentul se pune pe infatisare si nu pe adancimea circumvolutiunilor. Oamenii care poseda o frumusete inzestrata au darul de a te subestima in momentul in care frumusetea ta fizica nu se ridica la un nivel excesiv de ridicat. In general sexul opus are tendinta de te caracteriza in functie de felul in care arati, nu incearca sa dezveleasca invelisul exterior, limitandu-se doar la aspectul fizic. Ce conteaza daca am IQ unei maimute, macar sunt frumos si sa vada lumea cat sunt de frumos si de aia imi arat corpul de David pe paginile haifaivului. In aceasta situatie melodia Pretty Vacant a celor de la Sex Pistols s-ar potrivi perfect. O comunitate de HI5 cu com de genu : ' ce mumos esti' , ' vai dragutule' , ' esti adorabil' are sansa de a reusi in viata.

Cacatul genial de blog in care scriu nu are atatea vizite ca un profil de HI5 si in cazul acesta e normal sa fiu frustrat. Asa cum altii sunt aroganti cu infatisarea lor , eu cu Ciocio ne rezervam dreptul sa ne credem geniali. Si chiar suntem!!! Cu acest gen de site se poate afla foarte usor care este coeficientul de inteligenta in Romania. Si va asigur ca este destul de scazut, avand in vedere faptul ca nivelul de educatie este echivalent cu zero. Perindarea mea prin HI5 mi-a provocat un rasul-plansul. Sunt absolut stupefiat de cata prostie poate fi capabila o anumita populatie a taramului mioritic.( viitorul Romaniei) .

NO FUTURE !!!

Cronicile unui carciumar (I)

Aceste intamplari fac parte din trilogia “Lord of the drinks :The Brotherhood of the betzia” . O noapte pe strazile din Lipscani, riscul de a cadea in gropile recent sapate(ma intreb daca vor gasi vreodata oasele lu Tutankamon), restrictiile la majoritatea cluburilor( si aici ma intreb oare de ce nu am voie sa fac pogo pe melodiile lui Tiesto, in principiu nu e corect), ascunsul ierbii prin ciorapi(care put mai tare ca iarba) la vederea unei patrule de politie. Asa se deruleaza o noapte pe strazile vechiului Paris, acum un Amsterdam in miniatura. Cand sunt concerte in cluburile de pe Lipscani e recomandat sa dai o fuga pana in Laptarie, un fel de warming, dupa aia daca mai poti sa mergi, te indrepti usurel spre locul concertului si astepti vreo 3 ore in fata clubului( de obicei concertele care incep la … 9 sa zicem incep deabia pe la 11 ) iti iei niste tarie ca sa mai incingi atmosfera si fumezi vreo 3 pachete de tigari, plus vreo 3 energizante ca sa ai energie la pogo, mai ales melodiile cantate la chitara acustica. Iar in sfarsit, extaz ca incepe concertul…ura, vai , triplu orgasm, realizezi ca nu mai ai bani de intrare ( am patito ) ) te consolezi in celelalte cluburi sau te intorci in Laptarie sa nu cumva sa iti fure cineva scaunul pe care ai borat. Mai sunt alternative, depinde unde e concertul, te duci in alta parte, de ex. Club A ( aia iti cer de obicei legitimatia de student la arhitectura, dar tu ii arati degetul mijlociu…de la picior) platesti taxa de 7 ron, iti baga o stampila ca la posta pe mana si..intri. Te duci la bar ceri cea mai ieftina bere, ca nu mai ai bani si cauti un loc pe langa scena( toate mesele sunt ocupate) si te uiti la niste tarani cum danseaza cu niste tipe pe care ai pus ochii, dar esti prea muci ca sa te dai la ele, numai vorbesc defaptul ca nici numai stii cum te cheama ( nu ai cum sa te prezinti). Stai pana pe la 3 dimineata si te… tarai spre alt club. Ca sa numai platesti intrarea, le arati stampila si zici ca ai fost afara sa fumezi. Intri inauntru ) si iti dai seama ca in portofel nu ai decat poza lu mata si cardul de RATB expirat de 3 luni, asa ca esti nevoit sa recurgi la ultima solutie..cheta. Mai pe romaneste, milogeala de genu: “auzi frate ai un foc, atunci da si mie o tigara” , ” da si mie o bere ti-o dau maine” , “auzi papusa vrei sa dansam, uite pot sa stau in doua maini legat la spate”. Si in sfarsit se termina aceasta noapte alba cu o voma de toata frumusetea(e bun si forneti la ceva) si la sfarsit ramai cu o mare durere de cap si o sila acuta de bautura. Pana data viitoare