sâmbătă, 18 aprilie 2009

Cronicile unui carciumar(II)


M-am gandit sa continui cronicile povestind o zi din viata mea. Partea a doua a trilogiei Lord of the drinks: The two betzivans. Odata(a cata oara…doamne ?) m-am trezit dimineata dupa o bine meritata betie crunta. Primul lucru pe care il fac, aici vreau sa fiu scuzat de doamnele simandicoase consta in aplicarea unei vome ( de fiecare data cu nuante diferite) in WC si pe capacul lui bineinteles.Dupa cateva reprize de borat, imi misc piciorele catre bucatarie sa imi fac o cafea. In timp ce astept sa se fiarba apa , mama imi torna replici de genu :’ nenorocitule iar puti a bautura si a tigari’, ‘unde ai fost aseara?. Iar eu cu capul greu si cu o respiratie de carciuma, ii pasez un raspuns afirmativ. Dupa ce scap de sporovaielile mamei ( tata tace, stie el de ce ) imi prepar mult iubita cafea. Torn lichidul intr-o cana, care va fi adaugata la colectia mea in camera de cani nespalate si pline de chistoace. Imi tarai slapii de un fel si deschid usa la camera. Un iz de alcool si de tutun imi razbate in fata. Da m-am obisnuit. Ma asez confortabil la birou, dau la o parte ciorapii jegosi de pe tastatura, arunc pe geam pungile de chipsuri si prezervativele nefolosite. Observ ca afara e o zi frumoasa, asa ca ma ridic in spasme si trag draperia ( ‘ sa fie intuneric’ si intuneric s-a facut ), dar nu inainte de a imi scoate o tigara din pachetul mototolit de aseara. Partea cea mai grea consta in gasirea unei brichete, intodeauna am avut o frica de a ma intoarce in bucatarie pentru a lua bricheta de pe masa. Ca stiu ce ma asteapta. Dar ma risc si imi pregatesc sufletul mahmurit pentru repriza a doua de replici inutile. Scap si de data asta de inamic, si ma intorc in camera ca un soldat cu obuzul vajaindu-i in urechi. Imi aprind tigara, sorb din cafea si ma las pe spate prada gandurilor privind nemurirea sufletului. Scutur scrumul in farfuria unde au fost niste cereale ( acum e plina de muci, flegme, scrum) si ma gandesc la viitorul meu, incerc sa caut niste raspunsuri. Oare ma asteapta: 8 ore munca, aceasi nevasta, copii enervanti, batranete roasa de boala( cancer la plaman si ficatul cat Casa Poporului), moartea. Derutant si redudant in acelasi timp. Ma duc sa ma culc…

P.S GHICITI CARE E AL DOILEA BETZIVAN )

2 comentarii: