Elogiu

O camera de subsol mica cat o bucatarie, acoperea cele doua suflete lipite. Un mieunat de pisica strapungea intunericului noptii spargand linistea lipicioasa ce era captiva in cubul de mizerie. Nimeni si nimic nu se misca, in afara de sobolanii ce misunau printre labirinturile cladirii de un etaj. Mama si fiica impartaseau prin tacere scanteile de pe linia de tramvai, farurile rare ale automobilelor si vibratia zabrelelor de la fereastra produsa de bastonul unui politist. La atat se rezuma lumea lor. In unele nopti fiind moarta de foame, mama racaia tencuiala de pe pereti. Degetele cicatrizate zgariau mucegaiul alb, lipindui-se pe mana. In unele zile isi trimitea fiica sa cerseasca in oras. Orasul nu le oferea nimic. Decat raceala asfaltului si mirosul de benzina. Cand ajungem la o varsta mama numai conteaza, devine o piesa de mobilier iar mai tarziu regretam. Plangem si uitam. Mama fiind paralizata, statea cateodata pe scaun cu fereastra deasupra capului si radea prosteste la evenimentele ce aveau loc pe strada. Cand era iarna si geamul era acoperit de un strat gros de zapada amestecat cu noroi, isi intorcea scaunul si isi pironea privirea pe patul insensibil din coltul camerei. Mirosul de placinta calda de afara ii trezea in suflet vechea amintire a bunicii. Ca o poza veche si roasa de moliile timpului pierdut, ce zace intr-un pod umed.

Bunicul a murit cu ea in brate. Statea in pat de cinci ani cu picioarele amputate. Nu isi aduce aminte multe, doar bunica corpolenta ce venea cu farfuria de sarbatoare plina ochi cu placinte, de cateva ori pe saptamana sa aiba grija de bunic. Era in bratele lui si o strangea in brate ca si cum ar fi fost timpul metamorfozat in fiinta umana, incercand sa se agate de ultimul lucru viu, un sentiment deluzoriu ce i se cuibarea in sufletul singuratic. Ea in schimb nu suporta mirosul de transpiratie si urina. In par simtea respiratia de tutun. Bunicul nu s-a lasat de fumat nici dupa ce a aflat de boala. Nu ii mai pasa, anotimpurile treaceau pe langa el ca o amintire nostalgica si trista ce iti lasa inima uscata si cruda.

Conteaza cum o cheama pe mama, fiica sau bunic ?. Sau cum au ajuns in aceasta situatia. Conteaza mana ireversibila sau iubirea muta a mamei?. Sau ispasirea pedepsei impusa de destinul rece intr-o celula a suferintei zavorata definitiv de lacatul nemilos al mortii